,,Înţelepciunea nu este altceva decât durere vindecată." Robert Gary Lee

19 septembrie 2015

Omul, templu de lumină

                       Zorii vin în fiecare zi. Ne-am  obişnuit  atât  de  mult  cu  asta, încât privim începutul de zi ca pe ceva obişnuit, ceva ce ni se cuvine. Însă ,,Soarele este precum Tatăl, raza Fiul şi căldura Sfântul Duh", iată un îndemn la meditaţie din partea Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos. Să nu uităm că fiecare răsărit de soare e un prilej bun de răsărit de sine. În fiecare dimineaţă să-l primim în viaţa noastră nu doar ca o întâmplare a firii, o realitate a minţii, ci şi ca pe propria noastră renaştere. Să ne îndreptăm în fiecare prag de zi, cu recunoştinţă şi iubire, spre centrul desăvârşit al fiinţei noastre şi să facem lumină.
                                                                                                            A. F.
                                                                                                                               Foto: Anca Florea 

11 septembrie 2015

Pe aripi de sine


                       Tu, omule, eşti o minune! De ce uiţi asta atât de des? De ce ai atât de puţină încredere în tine când viaţa îţi oferă aripi? De ce îţi este greu să te avânţi? Nu privi golul de sub tine, ci plenitudinea de deasupra ta! Nu băga în seamă vorbele celor din jur care îţi spun că nu ştii să zbori! Ascultă-ţi inima, ea ştie de ce eşti în stare, ştie ce poţi! Ea te cunoaşte în tot! Ea te ştie aşa cum tu ai uitat să te simţi. Ea cunoaşte drumul către tine însuţi şi mai departe. Taci şi ascult-o! Priveşte lumea prin bătăile ei, armonizează-ţi fiecare celulă cu ritmul ei şi te vei umple de dragoste de sine, de dragoste de noi, de dragoste de viaţă, de Dumnezeu...
                            Tu omule, mai eşti?... sau doar exişti? Mai poţi sau doar încerci? Îţi mai doreşti sau doar mai vrei? Hei, tu, eşti minunat! Habar nu ai cât eşti de minunat! Alege să fii tot fără să fii plin, să fii nesfârşit fără să te pierzi cu privirea, să fii bun fără să fii naiv, să fii lumină pentru că nu te-ai rătăcit în întuneric, alege să iubeşti dincolo de întrebări şi de răspunsuri, să urci fără să vrei să mai cobori vreodată, să simţi în fiecare clipă că eşti atât de viu încât, oricât de aproape ar fi sfârşitul, nu ai putea muri destul.
                                                                                                            A. F.
                                                                                                                                Foto - google.ro

9 septembrie 2015

Septembrie în zori

                      Nici nu zici că e deja septembrie. Zorii se întind izvorând din capăt de mare cu aceeaşi vigoare şi soarele urcă pe cer încă arzând ca vara. Doamne, ce senzaţie unică! Simţi cum dimineaţa trece prin fiecare celula din tine şi te face să simţi vibraţia şi bucuria vieţii într-un mod cu totul şi cu totul aparte. 
                        Bună dimineaţa, zi nouă! Bună dimineaţa, nesfârşire albastră!  
                        Bună dimineaţa, tuturor!  
                                                                                                      A. F.                                       
                                                                                                                               Foto: Anca Florea

4 septembrie 2015

Geometria sufletului


                        Bună dimineaţa, om drag! Ce mai faci? Zorii de astăzi mi-au îndreptat gândul către tine. Poate că lumina caldă din geam mi-a căzut pe chip, aşa cum mi-a căzut privirea ta altădată. Asta m-a făcut să tresar şi să zâmbesc, aşa cum fac mereu când mă gândesc la tine. Pentru că ştiu că un zâmbet uitat întotdeauna iartă prin bucuria şi gândul bun care îl însoţeşte.
                          Ai aflat? Între timp a venit toamna! Au început să ne coboare frunzele în palme şi soarele pleacă din ce în ce mai devreme. Nici noi nu mai suntem la fel. Tu ştii. Eu nu mai sunt aceeaşi chiar dacă lumea mea este la fel de nesfârşită, ca atunci când devenise, chiar şi aşa, neîncăpătoare. Doar că acum au rămas doar lucrurile simple, cele care cu adevărat contează, cele care curg în armonie peste pietre, îmbrăţişându-le cu dragoste.
                         Uneori se  întâmplă ca două linii drepte să se întâlnească într-un punct perfect, să se piardă una în neantul celeilalte şi apoi, fără să se amestece, să alunece pe drumul lor, mai departe. Desăvârşit, fără inutil, fără eroare... Mi-e dor să îţi privesc sufletul! Mi-e dor de tine, om drag! Mi-e dor să mă asculţi chiar şi atunci când nu mai am cuvinte! Poate şi doua linii paralele se întâlnesc, pe undeva, la infinit. Până atunci, prieten drag, te-mbrăţişez cu sufletul şi te salut.
                                                                                                        A. F.
                                                                                                                             Foto - google.ro

- ,,În inima omului se află începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor.” Lev Tolstoi