Dacă îţi este greu, regăseşte-te! Dacă nu ştii încotro
să o iei, mergi înspre lumină! Dacă e doar întuneric, dă-ţi voie să suferi până
se va face loc şi pentru ea! Dacă te întrebi dacă meriţi, nu mai sta pe gânduri
şi iartă-te! Dacă nu poţi să te ierţi, iubeşte-te măcar într-atât încât să înţelegi
de ce crezi că ai greşit!
Ascultă-te, vezi
dacă inima ta e cea care deschide uşa care îţi stă înainte! Las-o să te poarte,
să te împlinească, să te adune! Abia când îţi dai voie să fii vulnerabil relizezi
cu adevărat cât de puternic eşti. Adu-ţi aminte câţi munţi ai trecut până acum,
câte mări ai străbătut plutind uneori în derivă, câte ploi te-au curăţat de
neputinţe şi câte neîmpliniri ai ars în dogoarea strânsă de pasul tău pe pământ!
Erau doar umbrele pe care le lăsai în urmă când ai întâlnit lumina. De ce te întorci mereu la căderi şi uiţi atât de uşor ce te-a făcut să te ridici? Ai uitat cine eşti, ce poţi, ce ştii?
Hei, tu, pui de
soare, ieşi de sub nori! E destul albastru pentru sufletul tău şi destul pământ pentru razele tale!
A. F.
A. F.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu