- ,,Iubind pe cineva, l-ai luat în sufletul tău fără ca el să piardă ceva.”- Nicolae Iorga

24 decembrie 2013

Vis de iarnă


                  Am uitat cum e să-ți scriu, Moșule. Poate că îmi lipsește inocența aceea care făcea ca lucrurile să curgă de la sine, iar cerințele să curgă, scurt și la obiect, din postura unei năzbâtii de copil, care credea că merită totul pentru că a fost cuminte. Nu mai sunt așa cuminte, Moșule, și nici chiar așa copil nu mai sunt. De inocență,... ce să mai vorbim?! Am crescut și nu știu dacă-mi pare rău sau bine, știu doar că era inevitabil. O să îți scriu doar că te aștept. Pentru că, oricât timp ar trece peste mine, nimic nu-mi poate răpi magia Crăciunului. Așa că nu îți cer ceva anume, adu-mi ce vrei tu. Dar, te rog, nu uita de mine, Moșule, căci eu nu te-am uitat!... chiar dacă nu mai sunt copil.

Crăciun fericit, tuturor! - 


23 decembrie 2013

Sărbători fericite!

        
                Urări de sărbători, urări din suflet sau din politeţe, urări care, cel puțin pentru moment, dezgheață suflete și luminează chipuri. Sunt gânduri bune, spuse dintr-un profund sentiment de afecţiune, respect sau dintr-un profund spirit civic. Sau fără ,,profund”.  
               E sfârșit de an, Crăciunul!. Încă unul. Facem un bilanţ şi tragem linie. Avem nevoie să echilibrăm balanţa cu mai multă dragoste, împăcare cu noi înșine și cu ceilalți, libertate de sine şi curaj de a fi noi înșine. Dumnezeu, ca într-o clepsidră, curge asupra noastră binecuvântându-ne iar omul, colorându-și în aceste zile sufletul, curge către Dumnezeu în bucurie.
                  Aşa că… ,,Oriunde v-aţi afla, oricine aţi fi, orice aţi gândi, să vă dea Dumnezeu tot ceea ce aveţi nevoie pentru a deveni mai buni, împliniți, să iubiţi şi să fiţi iubiţi! SĂRBĂTORI FERICITE!”… profund, din suflet! 

La ei vine Moșul cu sania!!!

            M. Caraiman 

18 decembrie 2013

Și totuși


                   Trăiesc într-o țară din care aproape toți își doresc să plece, deși, fie că recunosc, fie că nu, își iubesc țara. O țară care alunecă ușor spre nicăieri, în ciuda unui patriotism instinctiv, pufos sau resemnat. Trăiesc într-o țară în care mă doare neputința de a schimba ceva. Îmi spun mereu că va fi bine… de mâine... de la anul… dacă am intrat în UE... dacă va fi X președinte… dacă se schimbă guvernul… dacă trece criza… dacă se aprobă legea Y… dacă demisionează Z. Îi vorbesc, uneori, copilului meu despre toate astea.  Și cam atât. Poate-mi va reproșa într-o zi că nu am făcut mai mult. Între faptă și visare e doar o clipă în care decizi.
                         Am tot învățat la istorie despre lupta acestui neam în a-și apăra teritoriul, valorile, identitatea. Am reînvățat asta, odată cu copilul meu, la scoală. După atâtea secole, unde ne-am pierdut?! Poate că am îmbătrânit și noi, ca popor. Am ajuns niște bătrâni resemnați, visători, nevolnici, ciorovăind critic pe la colțuri, nemulțumiți de tot ce se întâmplă, dar prea obosiți pentru a ne recupera demnitatea. 
                           Au murit atâția oameni nevinovați, acum 24 de ani! Aș vrea să pot să mă întorc în timp și să le spun să plece de pe stradă, să se întoarcă acasă, căci ei în viață pot conta mai mult decât murind. Că nu am fost în stare să ducem mai departe ceea ce ei au început. Că nu am știut nici măcar să păstrăm ceea ce ei au câștigat murind. Că am ajuns de unde am plecat. Că nu merită să moară. Nu merităm! Pentru că noi plecăm capul prea ușor, pentru că noi nu avem curajul lor, pentru că noi avem cuvinte, necazuri și-o nesfârșită resemnare.
                         Încă mai e loc să ne doară. Încă mai e loc de umilință. Încă mai avem de dat. Până când?!…bună întrebare!

8 decembrie 2013

Praf de stele


                  Suntem frumoși și vulnerabili. Suntem sortiți să ne lipim tălpile de pământ și sufletele de cer. Între, suntem ca niște note pe portativ, oscilând între palpabil și emoții. E ca un dans mirific, un parteneriat de netăgăduit între voința și destin.
                      Suntem vibrația acelui moment care leagă simţirea de faptă, ceea ce trebuie de ceea ce ne dorim, ceea ce putem de ceea ce vrem, ceea ce ne apropie de ceea ce ne îndepărtează. Suntem noi. Alergam între mult si puţin, bine şi rău, iubire şi ură. Nu e ușor sa fii om. Dar să nu ne îndoim vreo clipă că gândul nostru poate străbate Universul, iar inima şi faptele noastre pot preschimba țărâna de pe drum în praf de stele.

- ,,În inima omului se află începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor.” Lev Tolstoi