Tocmai am vizionat un film: ,,Experimentul” 2010, cu Adryen Brody și Forest
Whitaker. Părea un film ok. Deși începuse de zece minute, pe unul din posturile
noastre TV, secvențele surprinse mi-au comunicat subtil că trebuie să îl urmăresc.
L-am vazut. Și? Și încă mă simt prinsă în el, încă emoțiile mă revoltă când
simt nerabdarea cu care semnele de întrebare își trântesc punctul printre
temerile mele. Încerc doar să găsesc în toate aceste îndoieli acea nișă către
partea constructiva a fiecărei idei.
Avem propriile noastre reguli,
propriile limite și propria părere despre noi și orice altceva. Asta ne dă
impresia că putem deține controlul. Controlul? Da, avem instincte, ne naștem cu
ele, le putem nega, controla, dar, latent, stau ca o tumoră, fără să doară, în așteptare.
Adevarul e că nimeni nu știe ce zace în el. Nu știe niciodată ce-i poate ,,trezi”
o situație extremă până nu trăiește pe pielea lui.
Restul sunt vorbe, supoziții. Între om și animal, între ce ești și ce poți
fi, nu e decât un pas. Un pas către mai bine sau mai rău. Aici cred că natura
își impune propriile reguli. Cât timp acel pas este în aer, ne putem adjudeca în
voie stima de sine. În rest... poate nici Dumnezeu nu știe, dinainte, de ce suntem în stare.
Pentru cei ce doresc să vizioneze filmul, îl pot găsi și aici:
3 comentarii:
Asa ceva s-a intamplat in realitate. Psihologul este Philip Zimbardo care a incercat aceasta pe studenti de la Standford. Are si o carte tradusa in romana, "Efectul Lucifer"
Nu ma mir. Oricum, problema nu este ca se fac astfel de experimente, ci faptul ca sunt duse la extrem. Iti multumesc pentru precizari, Catalin. O sa caut cartea.
Am vazut filmul original, `Das Experiment` (2001), german. Mi s-a parut cu mult mai bun decat versiunea americana. Desigur, e si mai violent si mai realist.
Trimiteți un comentariu