- ,,Iubind pe cineva, l-ai luat în sufletul tău fără ca el să piardă ceva.”- Nicolae Iorga

31 ianuarie 2012

Frozen


                                                                                                                      Tineretului 2012

30 ianuarie 2012

Sinaia - Cota 1400


                                                                                                                          Sinaia 2011

27 ianuarie 2012

Ţinta: Castelul Peleş


                                                                                               Sinaia - Castelul Peleş 2011

26 ianuarie 2012

Ropot de vânt


                    Mi-e frig. Îmi simt sufletul un ghem rece, pustiu, ,,cântând”ca un deşert în noapte. Câţiva cai aleargă sălbatici printre degetele incredibil de lungi, scriindu-mi inele cu ropotul lor, răvăşindu-mi porii precum praful de stepă... până încep să curgă prin vene. Uneori îi aud nechezând, zdrenţuindu-mi liniştea cu copitele metalice, scrâşnindu-mi pielea din interior în goana lor prin mine. Îi simt cum îşi croiesc drum prin iarna mea, purtându-mi răzvrătirea în spate, cu un devotament incredibil. Şi nu se plâng, nici nu mă ceartă. Doar mă ţin vie alergând prin mine, încălzindu-mă, transformându-mă în mişcare,  făcându-mă să simt cum las totul în urmă, mistuindu-mă în propria-mi căutare.
                  Abia când ei simt că sufletul meu s-a topit curgând melancolic prin lume, obosiţi dar liberi, se reîntorc în palmele mele şi apoi, ridicându-se până pe umeri şi mai departe, sfârşesc cu coama în vânt cercei la ureche. 

Ochi de felină


                      Mănăstirea Sinaia 2012

25 ianuarie 2012

Alb şi rece


                                                                                                                                           Sinaia 2011

19 ianuarie 2012

Speranţa noastră se numeşte schimbare!


                        Părem manechine într-o vitrină. De la costumul de pionier, am ajuns să purtăm lenjerie intimă şi să ni se impute taxe pentru orice surplus la chilotul tanga. Designerii ţării ne explică răspicat şi fără drept de apel că trebuie să treacă la tăierea tuturor articolelor vestimentare, întrucât necesarul materialului pentru confecţionarea buzunarelor fără fund ale mai marilor casei de modă este din ce în ce mai mare. Stăm despuiaţi, nuduri în devenire, şi privim vidul de dincolo de geamul rece. Înţelegem ce ni se întâmplă dar, se pare că, încă mai e loc de ceva batjocoră în plus. Începem să constatăm că suntem din ce în ce mai goi, despuiaţi până la ultima fărâmă de respect şi demnitate. Sperăm cu ochii în lacrimi că ceva, cumva, se va schimba de la sine şi, poate, bunul simţ va face trecătorul de dincolo să ne privească şi să ne trateze ca pe nişte oameni. 
                        Nu, nu suntem manechine de plastic, goale pe dinăuntru şi pe dinafară, mute şi reci, chele ca într-un plin proces de chimioterapie. Să trecem dincolo de vitrină şi să spunem ce ne doare! Merităm să fim ascultaţi, merităm să purtăm haine pe măsura noastră şi merităm să fim luaţi în seamă când se hotărăşte ,,ce se mai poartă” prin ţară. Şi nu e nevoie să spargem vitrina, putem ieşi spre a ne spune cuvântul cu capul sus, pe uşa din faţă! 

Dulce - acrişoară

- ,,În inima omului se află începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor.” Lev Tolstoi