,,Înţelepciunea nu este altceva decât durere vindecată." Robert Gary Lee
22 iunie 2012
21 iunie 2012
20 iunie 2012
19 iunie 2012
16 iunie 2012
Gonind stând pe loc II
Cearcăne lungi, viu colorate, se întind zmeie pe cerul lumii mele. Gândurile
mă ţin trează şi dimineţile vin prea devreme, poate. Lumea se schimbă, continuă
în mişcare în jurul meu, eu stând mereu pe loc, atingând-o din când în când cu
vârful degetelor, ca pe o himeră. O ascult, o privesc, îi miros trecerea şi-i întâmpin
întotdeauna venirea. Eu mereu aceeaşi, ea mereu la fel. Ea aleargă, eu stau, ea
trece, eu rămân, încerc să o înţeleg, ea se încurcă mai tare. Dincolo de orice teamă,
dincolo de orice reproş, dincolo de orice limită, o încarc cu iubirea mea tăcută.
Şi uneori mă împrietenesc cu unii oameni, dar doar cu unii mă mai revăd din
când în când şi doar cu unii dintre ei împart şi suflet.
Ropot de vânt trece
prin mine, făcând cuvintele să curgă.
File de poveste, copil
rătăcit într-un carusel uriaş, las lumea să se învârtă la nesfârşit în jurul meu.
Stând pe loc într-o continuă mirare, o aştept răbdătoare să se oprească... încăpăţânându-mă
sa nu înţeleg că cea în mişcare... sunt eu.
15 iunie 2012
14 iunie 2012
12 iunie 2012
11 iunie 2012
7 iunie 2012
6 iunie 2012
Metaforă
,,Marea loveşte digul pe care
în seara aceea
n-am avut curajul să mergem până la capat. Piatra uda
luneca şi, la un pas de noi, era ruptă. Dacă eram neatenţi,
ne puteam prabuşi în apa ce fierbea dedesupt.
Dar am fost atenţi. Ca totdeauna. Atat de atenţi
încât într-o zi vom renunţa să mai pătrundem pe dig.
Ne vom mulţumi să ne-aducem aminte de el,
apoi ne vom aduce aminte mai rar
şi îl vom uita în cele din urmă,
vom uita că-ntr-o seară eram poate hotărâţi să mergem la capăt.
Acum chiar dacă aş merge pe dig,
nu mai pot s-o fac decât singur. Pot aluneca
sau pot înainta curajos. E totuna.
Şi-aş vrea să uit în ce zi mă aflu, în ce an şi unde,
să ascult marea lovindu-se într-una de dig, să mă întreb
cine sunt, ce vârstă am şi ce caut aici.
Şi de ce m-am oprit în faţa acestui dig,
ca şi cum l-aş cunoaşte?"
“Octavian Paler, citat despre filozofie”
Mare 2011
4 iunie 2012
1 iunie 2012
La mulţi ani, copila mea!
Când ai venit în viaţa mea, am ştiut că Dumnezeu există. M-a
mângâiat prin ochii tăi şi mi-a câştigat sufletul odată cu primul tău scâncet.
Te aşteptam! Ţi-am rezervat rolul principal pe şcena vieţii mele şi-am umplut
sala de spectatori cu chipurile zilelelor mele ce vor urma. La început, am
crezut că eu sunt aici pentru a-ţi da aripi şi a te învăţa să atingi cerul cu fruntea
dar, în timp, am înţeles că, de fapt, tu eşti cea care mă înaripează la nesfârşit.
Îţi mulţumesc copilă că treci prin sufletul şi timpul meu, lăsând în urmă încântarea
unui miracol.
Te voi iubi întotdeauna, cu fiecare bătaie de inimă, sau fără … oriunde voi fi!
Te voi iubi întotdeauna, cu fiecare bătaie de inimă, sau fără … oriunde voi fi!
Măicuţa ta
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
- ,,În inima omului se află începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor.” Lev Tolstoi