,,Înţelepciunea nu este altceva decât durere vindecată." Robert Gary Lee

16 martie 2012

Mi-e somn!


                    Suna ceasul; mi-e somn de mor! Simt, printre ochii abia întredeschişi, cum dimineaţa mă îmbrăţişează rece, deranjant de luminoasă, ca o ceaţă imensă, de neocolit. Cu ochii lăcrimând de ciudă, casc amorţită şi îmi întind oasele într-o ultimă încercare eşuată de a deforma realitatea. ,,Aseară aveam doi papuci, pe unde or fi acum?”  Mă aplec şi încep să bâjbâi cu mâinile pe sub pat. ,,Aha! Ating ceva.” Deschid un ochi şi îl închid grăbită la loc. Nu. Ma îndoiesc că vreau să îmi bag picioarele în manulalul de matematică al Mirunei. Las cartea tot acolo jos, cine ştie, eu nu vreau, dar poate copilul, când se va trezi, va fi încântat să o facă. Am chef de glume, e de bine.
                      Obligat-forţat, fac ochii mari şi ochesc din prima papucii lăsaţi lângă uşă. Îmi îndes bosumflată picioarele în ei şi, târâindu-i, mă arunc în toată splendoarea mea în oglinda din baie. ,, Neaţa tu!” Mă privesc nefiind prea convinsă că cea care se uită la mine sunt eu. Deschid robinetul, îmi umplu palmele cu apa rece şi mă autotorturez cu cruzime stropindu-mi faţa. ,,Bună dimineaţaaaaaaaaa!” Ma privesc iar, ochii sunt cam umflați, părul cam vâlvoi , … dar parcă încercarea aia de zâmbet chinuit îmi e cunoscută. ,,Hei, tu, parcă iubeai dimineţile de primăvară!?” ,,Mda, parcă. Promit că încep să le iubesc iarăşi …de mâine!”


Niciun comentariu:

- ,,În inima omului se află începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor.” Lev Tolstoi