- ,,Iubind pe cineva, l-ai luat în sufletul tău fără ca el să piardă ceva.”- Nicolae Iorga

18 august 2011

Nostalgii


    
Ştie cineva cum să fac să întorc timpul, nu de tot, doar puţin, cât să îmi slobozesc sufletul şi mintea în dogoarea libertăţii de a fi copil, ... să simt din nou bucuria inocenţei şi puterea de nedescris prin care se pictau, atât de simplu şi frumos, culorile copilăriei? Ştie cineva drumul înapoi, un drum care să doară de încântare mai mult decât o amintire?
        A fost lumea noastră mică în care am păşit alături de bucuria unuia sau de tristeţea altuia, învăţând din aproape, bucurându-ne şi întristându-ne totodată, înălţându-ne unii pe lângă alţii, tot mai sus. Suntem un arbore din care, fiecare, la momentul lui, a crescut şi s-a desprins într-o ramură, crescând mai departe, împrăştiind anii ca pe frunze, îmbrăţisând alte ramuri, înflorind alţi copaci. Ne-am cam rătăcit dar, fără să ştim, hrănim fiecare clipă a vieţii noastre cu seva unei singure rădăcini, aceeaşi pentru noi toţi. Astfel, oriunde ne-am afla, oricât de diferiţi am fi acum, noi toţi avem un lucru în comun: e punctul în care sufletele noastre se unesc atunci când privim înapoi. 
              Un punct pentru alţii, un întreg univers pentru noi.

11 august 2011

Copilărie


Vremea trece fără milă, fără noimă uneori,
Curcubee poleite strângi în pumni până-i să mori.
Însă toate adunate, ca un puf de păpădii,
Zburdă-n vânt purtând nostalgic
Dorul de-a mai  fi copii.
                      
                                                        Anca Florea

10 august 2011

Acasă


                  Aş cutreiera lumea în lung şi-n lat, fără contenire. Mi-aş umple fiinţa toată cu fiecare  răscolire de praf  a pasului meu pe drum. M-aş hrăni, continuu flămânzind, din fiecare colţ de natură, fiecare mănunchi de oameni şi de cultură, mentalităţi, tradiţii şi m-aş distra, aş contempla, aş admira sau m-aş mira, acordându-mi bătăile inimii la vibraţiile fiecărui loc străbătut.
                     Dar revenirea acasa e dulce de fiecare dată. Nimic nu se compară cu clinchetul cheii în uşa casei mele, cu binecunoscutul sunet scos de târâitul papucilor în drumul lor spre frigider. Până şi la duş apa curge într-un ritm cunoscut, iar oglinda din baie urează bun venit chipului meu ,,aburit". Tot flămânzind, de data asta la propriu, mă răsfăţ cu parfumul atât de familiar al aşternuturilor mele şi adorm cu mii de gânduri adunate de pe drum:  ..... zece oi, unusprezece oi, douăspreze ...ce oi....o sutăăăunuuuu .... oooiiiiiiiiiiiiiiii .....
                     Acasă .... e atât de bine! Abia aştept să plec din nou ca să mă pot întoarce!

- ,,În inima omului se află începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor.” Lev Tolstoi