De cele mai multe ori, să mergi mai departe înseamnă să laşi
ceva în urmă. Poate fi un munte, o păpădie pe a cărui puf străveziu ţi-ai întins
suflarea în joacă, poate fi o baltă năclăită sau o fâşie de curcubeu - ambele
scrise de o ploaie trecătoare de vară -, poate fi o uşă pe care ai intrat în
mai toate dimineţile sau poate fi un om. Sau mai mulţi. Sau orice altceva. Toţi şi toate rămân
acolo într-un punct fix de care eu mă depărtez. Şi, deşi sufletul meu îşi
recunoaşte fiecare pas pe care-l calc ca fiind drumul meu, întorc privirea
nostalgic înapoi şi mulţumesc. Mulţumesc pentru bunăvoinţă şi răbdare, pentru încredere şi-o vorbă bună. Am trecut prin ceva anotimpuri împreuna! Acum trebuie să plec. Vă
las un ultim zâmbet în pragul uşii şi vă spun ,,Rămas bun”!
De cele mai multe ori, să mergi mai
departe înseamnă să laşi ceva în urmă. Ce doare mai mult e depărtarea de
omul care ţi-a fost coleg şi prieten, ...lumină pe drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu