Astăzi, a fost o zi în care m-am pitit sub un gând la
întâmplare şi am aşteptat să treacă clipele. Am muşcat cu sete din mult
aşteptata ivire a primăverii şi-am închis ore întregi sub pleoape extazul
regăsirii ei. A fost o zi în care am simţit nevoia să tac şi să-mi ascult
bucuria, să mimez că sunt vie atât cât să pot ,,muri” în linişte. Am primit tot
ce a venit către mine cu seninătatea unui copil şi-am privit prin ziduri şi
lucruri până m-am împrăştiat în căuşul apusului de soare. Încă mai ard dincolo
de orizont şi aparenţe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu